În situaţii de-astea îmi vine să-mi dau singur şuturi în cur. Mă cântăresc de ani de zile la omul cu cântarul, cum îi zic eu. Cum pula mea nu am văzut nici măcar o dată ce scrie pe cartonul ăla?

Azi, însă, am văzut. Şi mi-a picat faţa. Am început să-l descos. Care-i faza? De ce? De când?

Săracu' om mă ştie de la tv. Şi înclin să cred că i-a fost un pic frică. Că s-a temut că o să zgândăr un căcat aiurea, cum mai fac ziariştii, în încercarea lor de a arată lucrurile înteresante. Şi cred că, având cântarul ăla obosit şi metrul ăla vechi, a crezut că sunt acolo să-i caut nod în papură. Şi a scos actele.

"Uite, am autorizaţie, sunt înregistrat... Plătesc şi impozitul, şi contribuţia la sănătate. Nu ştiu de ce mi-o ia, că-s pensionar şi am plătit toată viaţa. Dar dacă aşa zice legea...."

Eu, cu nodul în gât ca după o pastramă proastă de oaie. Să-mi bag pula în ea de viaţă, cum le aranjează ea, de mă face aproape orb când e vorba de ceva cu adevărat important şi mega-atent la câte un fleac. Omul asta a plătit contribuţia la sănătate toată viaţa şi acum statul îl mai jupoaie o dată. De parcă atunci când va ajunge la un spital, o să primească două pastile, nu una: una pentru contribuţia plătită toată viaţa, şi alta pentru că e PFA!

Omul cu cântarul, ceva mai liniştit văzându-mă că nu scot o vorba, a mai scos ceva. Un carnet maro, în stare bună. Era chiar mândru de el: "Alţii fac aşa, la plesneală. Eu sunt cantaritor cu acte. Ia uite!".

Eu simţeam că se rupe asfaltul sub mine, dar eram bine, mutasem disconfortul din gât în ochi. Am putut chiar să îngaim: "Pot să fac poze actelor?"

"Sigur, domnule. Şi pe urmă vă cântăresc. Ia spuneţi, plecăm de la 90 sau ne mai prefacem la 80?"

Culmea, tot el m-a binedispus pe mine. Am putut să-i explic că nu prea mai mănânc pâine şi că dacă am peste 85 de kile, îi mănânc cântarul.

84, cu hainele pe mine, cu geantă în care era nikonul... #feelingbetter

Şi-acum să vă arăt ce-a scris omul cu cântarul pe cartonul ăla. Nu ieri, nu azi. Cartonul ăla are 2 sau 3 ani, vă spun eu.

Daca nu intelegeti scrisul, sau nu vedeti pana acolo:

"Cântărit GRATUIT pentru elevii şi studenţii premianţi plus cine a luat bacul în 2016, 2015".

Mâzgălit, se vede şi un "2014". Probabil că în 2014 a început să facă asta, în 2015 a vrut să "actualizeze" promoţia, apoi a lăsat-o aşa...

Deci omul cu cântarul renunţă, de bună voie, la o parte din banii după care iese zilnic, fie dârdăind de frig la minus 10 grade, fie ducându-şi inima aia bătrână la limită, pe caniculă. Pe omul cu cântarul l-a plouat şi l-a bătut vântul cat pe un copac, vă spun sigur, că eu trec zilnic pe acolo şi îl văd mereu, indiferent cum e vremea. Pun pariu că nu are o pensie mare, că altfel nu se mai chinuia să facă un ban. Pun pariu că nu-i este uşor să achite impozitele pentru PFA, am amici tineri cu PFA-uri, care plătesc de le sar capacele de când s-a schimbat impozitarea persoanelor fizice autorizate. Pun pariu că rămâne cu destul de puţini bani, că dacă în România te-ai îmbogăţi cântărind oamenii pe stradă, am fi văzut doar deputaţi şi senatori cu cântarele la fiecare colţ de stradă. Şi cu toate că nu e în floarea vârstei, cu toate că nu câştigă mult, cu toate că nu-i e uşor să stea zilnic pe stradă, omul cu cântarul finanţează, de doi sau trei ani, cea mai curată şi simplă campanie pro-educaţie din câte am văzut. Cumva, omul acesta simplu s-a prins ca daca stii sa faci ceva vei fi bine, ca educatia, si nu banii sau pozitia sociala, te face om....

Mai vreau să zic ceva înainte să-mi pun o palincă: de mâine încolo, dacă mai aud un tânăr strălucit şi mişto, cu zâmbet sincer, plin de note bune şi de planuri măreţe, zicând ca oligofrenul ceva la moda, foarte prezent pe net, de genul: "toţi boşorogii sunt doar nişte comunişti proşti" o sa îl bat până când reuşeşte în viaţă din scaunul cu rotile. Aşa, cu gândul la omul cu cântarul. Aşa că dacă ai vreun adolescent sau vreun tânăr prin casă, arată-i textul asta, explică-i că nu toţi bătrânii sunt la fel si chiar că unii pot fi consideraţi adevăraţi eroi ai vremurilor de cacat pe care le traim, elite în domeniul lor, chiar dacă domeniul lor e cântăritul oamenilor; ca, uite, nu doar ca nu intind mana dupa pomeni sociale, unii ofera ceva pentru ca tinerii misto, ca ala din casa ta, sa se simta apreciati, sa nu mai plece pe coclaurile lumii. Vorbiţi-le un pic despre generozitate, despre valoarea educaţiei... Şi aduceţi-le aminte de bătaie, da? Că vorbesc serios.

#magirl n-a prea avut nevoie de mine, ca in alti ani, in prima zi de scoala, si nici n-am fost solicitat cine stie ce, de clientii obisnuiti, asa ca pe la pranz, am avut o ora libera. Eram in centru, orasul forfotea de oameni, masini. Si de copii. Multi copii. Brusc, am avut revelatia ca e ceva in neregula cu copiii astia. Ca nu e ok sa-i vezi cate o suta, aliniati la coada, la cele trei shaormarii din centru. Ca nu e normal sa-i vezi impanzind terasa McDonalds si bancile din jur. Ca baietii aia beti, de nici 14 ani, n-ar fi trebuie sa fie beti, si ca pustanii aia, de 10-12 ani, n-ar trebui sa fumeze nici pe scarile de la Winmarkt, nici in alta parte. Si mi-am adus aminte de copiii aia, de la Caragiale, iesiti la un exercitiu de aparare civila, cum dadeau peste mine si peste directoarea lor, in curtea liceului. De pustii vazuti la Bran, saptamana trecuta, ingroziti ca trebuie sa traverseze strada singuri si miscandu-se ca niste caprioare speriate, nu ca niste oameni care stiu cum e sa fii pieton. De prietena fiicei mele, care n-a vrut nici sa guste cirese inainte sa le spal, desi nu mai mancase cirese de un an; de pustiul unui amic, care are 12 ani dar inca se joaca de-a monstrul prin curte; de celalalt pusti pe care-l vad des, si care rupe tableta in doua.

Am avut revelatia ca 90% dintre copiii nostri nu mai fac nimic notabil, de luni pana vineri, pentru ca nimeni nu se preocupa de asta. Scolile au murit, ca factori de influenta. Au ajuns locuri in care iei absente si note, nu in care ti se deschide capul. Parintii isi pierd si ei, incet-incet, puterea de influenta, fie pentru ca nu mai pot sa tina pasul, tehnologic, cu copiii, fie pentru ca sunt prea obositi si surmenati de viata in timpul lui Dragnea ca sa-si mai bata capul cu copiii. Am ajuns sa aud oameni spunand "am un copil bun, nu bea, nu fumeaza..", desi copilul are 17 ani, 1.80, e lat in spate, bun de munca, dar e prost ca noaptea.

Solutia ideala, adica retransformarea scolilor in temple ale cunoasterii, este tardiva. Nu se mai poate face nimic, va spun eu. Ne trebuie o catastrofa ca sa putem schimba ceva in domeniul educatiei de stat. Sau, ca in alte domenii, ne trebuie concurenta privata, care sa extraga si sa valorifice acei profesori misto care inca mai exista. Invatamantul de stat are nevoie de concurenta. Scoli private. Firme de cursuri pentru copii. Oameni care sa ne ia banii pe transformarea copiiilor nostri in adulti buni la ceva. Nu sa le dea note, nu sa-i certe ca au parul lung sau nu stau drept in banca, ci sa le bage in cap, intr-o forma atractiva, lucruri de care o sa aiba nevoie, in viata. Ca noi oricum murim toti, la 50+, de vreun cancer. Apropo: ati observat ca vorbim despre cancer cum vorbeam despre gripa acum 20 de ani?

Tot filozofand asa, mi-am adus aminte de Georgiana, cu al sau centru Clever Children. Tipa care tuneaza mintile copiilor. Anul trecut, tot cam pe vrermea asta, am scris despre ea. Si-a fost cu noroc, ca de fiecare data, lumea a dat buluc la Clever Children, toamna trecuta, ocazie cu care am inteles (iar!) de ce fac textele mele zeci de mii de afisari: pentru ca nu mananc cacat si nu vand minciuni neacoperite de realitate.

I-am dat un telefon. "Ce mai faci? Cum iti merge?" Curios ca pisica. Si m-am bucurat sa aflu ca ii merge bine. Ca sunt zeci de copii care vin, adusi de parinti, cam cu forta, la cate un curs, si apoi cer sa fie inscrisi la altul, si la altul, si la altul... Ca de la cinci cursuri a ajuns la unsprezece. Ca o suna fostele colege, din invatamant, si-i spun ca la scoala se vede diferenta dintre un copil care face doar cursurile si unul dus la Clever Children. Ca au inceput sa-i spuna mamicile ca li s-au schimbat copiii, ca au note mai bune la scoala, ca se joaca altfel decat se jucau pana acum... Si-am simtit-o mandra tare de cursul ei de robotica, singurul din Ploiesti, de cursurile de maniere elegante pentru copii, de MBA-ul Copiilor, de cursul de educatie antreprenoriala, de cursul de germana, de cursul de conversatie in limba engleza...

Si-am ajuns acasa atat de bine dispus ca cineva ca Georgiana ne ia banii cinstit, facand din copiii nostri niste oameni mai misto, incat am zis sa o laud un pic. Tot mi se zice frecvent "ar trebui sa fii mai responsabil cu ce scrii, ca te citeste multa lume". Ia cititi-ma si duceti-va copiii la Clever Children. Cine si-l inscrie, pana pe 30 septembrie, la vreun curs, va fi primit gratuit la workshopul de fotografie cu telefonul pe care o sa-l fac, in octombrie, la Clever Children Ploiesti. Promit.

 

Daca as fi jurnalist, as citi cu atentie ce urmeaza:

Soldatul roman nu are leafa mare, ci leafa mica plus niste bani numiti "norma de hrana" (x lei pe zi). Cand are misiune sau e in razboi, soldatul roman primeste doar leafa cea mica, pentru ca acolo, pe coclauri, unde e cu cortul si cu trancanul, primeste hrana, deci pula "norma de hrana". Practic, in loc sa fie platit mai mult pe durata conflictului, fie el simulat sau real, militarul roman e platit mai prost.
Suntem singura armata NATO in aceasta situatie. In toate celelalte tari NATO, mancarea este asigurata gratuit si la unitate, si in aplicatie, si la razboi, nefiind considerata un drept salarial.
Practic, in acest moment, ca sa ramanem fara armata, trebuie doar ca o tara sa ne declare razboi. Sa trimita un ambasador cu declaratia de razboi la MAE, fara sa miste un soldat sau sa traga vreun glont. Potrivit uzantelor, Romania intra automat in stare de alerta/necesitate/razboi, la fel de automat se suspenda plata normei de hrana, iar militarii romani o sa mai fie platiti cu 1.000-1.500 lei pe luna. Pe bune, cat credeti ca dureaza pana se duc toti militarii acasa, in civilie, lasand tara pe mana dobitocului patentat care a scris asa legea, care esti, futu-ti capul ala de distrus mental, cum pizda ma-tii nu te-ai gandit la asta?

Cum ziceam: pentru jurnalisti. Promit ca dau share anchetei care pleaca de la informatia asta.