Din lipsă de timp, dar și pentru că mulți dintre cititorii acestui blog mi-au spus că ar prefera să mă asculte, am făcut un podcast. Din mașină, de la volan, în condiții de maximă siguranță. Dacă aeest episod îți place, îți recomand să te abonezi la canalul Youtube pe care pun, de altfel, și chestii legate de istorie și de branduri românești din toate timpurile.

Deci, ne vedem pe Youtube

Cine mă cunoaște știe că nu-s nici conspiraționist, nici dement. Cine locuiește în orașul meu știe că port masca oriunde trebuie să o port. Dar asta nu înseamnă și că am încredere în această măsură. Că mi se pare utilă. Că nu văd că, de când guvernanții noștri cretini s-au concentrat doar pe portul măștii, incidența cazurilor de covid19 a crescut și spitalele s-au aglomerat la maximum.

În schimb, celelalte măsuri par date uitării.

Dacă te duci la Carrefour, paznicul dă din mâna în care ține termometrul, dar nu-ți mai măsoară temperatura. E ca un salut cretin: în care amândoi dâm dintr-o mână a lehamite.

Adio preșuri îmbibate cu dezinfectant și dezinfectantul de mâini din toate clădirile, autobuzele, trenurile și metrourile cu care eram futuți la cap la începutul pandemiei. Nici nu mai există, nici DSP-urile pulii nu le mai verifică.

Am spus adio și străzilor spălate cu detergenți, aerisirii și nebulizării spațiilor interioare la fiecare câteva ore.

Pula toate măsurile de anul trecut, deși situația e mai gravă. Pula izolete. Pula combinezoane la oamenii de pe ambulanțe.

Practic, nu se mai ia nici o măsură de igienă specifică oricărei boli contagioase, nu doar covid19. A rămas însă nefericita de mască, băga-mi-aș pula în ea.

Dacă o porți pe frig, îți îngheață la gură.

Dacă o porți pe căldură, salivezi și încep să-ți curgă mucii până te faci fleașcă pe față.

Nu știu dacă văd pe stradă, într-o săptămână, o mască FPP3/FPP2 și cinci măști chirurgicale. Numai măști proaste, numai măști textile, care nu opresc aproape deloc contaminarea. Și oricum porți degeaba mască dacă nu ai și ochelari, pentru că studiile arată că și umezeala ochilor reprezintă o poartă perfectă de contaminare.

Și începe să mă enerveze maxim că în timp ce guvernanții, parlamentarii, primarii, consilierii, directorii de spitale fură banii destinați materialelor de protecție, eu să fiu silit să merg cu masca pe figură și dacă sunt singur pe stradă. Eu port masca, tu porți masca, și amândoi ar trebui să credem că de-asta se sifonează banii de la buget pe tâmpenii, ca să fim noi în siguranță. Și că statul vrea să oprească pandemia.

Vrea o pulă. Mall-urile sunt pline, cu zero distanțare. La Carrefour e plin. Cârciumile se umplu după ora 5, când nu mai vine nici pulea în control. Săile de fitness sunt pline. Apropo - să-i zică cineva ministrului Educației, Tâmpeanu sau cum îl cheamă, că e absurd să obligi copii să poarte masca la ora de sport în timp ce orele de sport din sălile de fitness se desfășoară fără mască. Că e o măsură discriminatorie pe criterii de vârstă, cum ar zice un progresist.

Ce vreau să zic este că accept să port masca dacă văd că cel care m-a obligat să o fac, statul român, dă și el în brânci să mă țină sănătos. Dar când statul fură, mănâncă, doarme și se cacă pe ele de măsuri anti-pandemie, dați-mi voie să cred că ori nu vorbește serios, ori își bate joc de mine.

Așa că propun parlamentarilor sănătoși la cap și guvernanților cu momente de luciditate să elimine obligativitatea purtării măștii pe stradă cât timp nu vorbim despre măști eficiente, oferite gratuit cetățenilor. Ce facem noi acum este doar o farsă cu costume, în care fiecare își face costumul din ce vrea el. Dacă mâine ies pe stradă cu mască făcută din coji de banană sau din salam de Sibiu, orice polițist e obligat să mă lase în pace, chiar dacă mă frec de el cu tot corpul. Păi ce pula mea de eficiență anti-pandemică are așa ceva?

In 2019 am fost în Japonia. Acolo cel puțin trei sferturi din oameni poartă mască pe stradă sau la metrou. O fac benevol, nu siliți de cineva. Cred că asta ar fi măsura normală și la noi. Ba chiar cred că ar fi mai eficientă. Cred că mi-aș pune voluntar masca dacă aș vrea să-i vorbesc cuiva care poartă una. Și aș sta departe de oamenii care o poartă, în semn de respect pentru modul în care își gestionează riscul asupra sănătății. Dar să mă obligi să am o cârpă pe față, fără să te fută grija dacă nu cumva am înmuiat-o în mucii de când aveam covid, mi se pare doar o prostie. O umilință fără rost. O manevră de imagine, să poți să cumperi scump și să furi. Eu port masca și tu mă arăți ca pretext pentru îmbogățirea ta ticăloasă. Păi du-te în pula mea, cu masca ta cu tot.

În armată, am prins un gradat complet dement. Oltean. Distracția lui preferată era să umple chiuvetele și să ne pună să scoatem apa din ele folosind șireturile de la bocanci. Oricât ai înmuia un șiret în apă nu poate absorbi mai mult de 20 de mililitri de lichid. Așa că distracția dura cam o oră și o făceam toți, fără proteste, pentru că de-asta eram acolo, să învățăm Supunerea, chestie vitală în orice organizație militară. Faza e că îmi aduc aminte de momentele alea or de câte ori îmi pun masca și ies din bloc pe strada plină de flegme și de oameni cu măști de căcat care vin din locuri aglomerate unde s-au frecat de alți oameni ce purtau măști la fel de inutile. 

O să detaliez argumentația de mai sus, zilele astea, pe canalul meu de youtube. Abonează-te, dacă ți se pare un subiect interesant.

A fost o dată ca niciodată un ministru pe care-l chema Năsui. Din cauza unor vrăjitoare care au scris pe cer că Năsui e foarte deștept, bietul de el s-a trezit pe tărâmul celălalt, mai exact în Ținutul  Economiei, un loc în care nu mai fusese niciodată. A fost un șoc pentru el. Dintr-un băiat simplu care spunea prostii pe net, iar vrăjitoarele făceau să pară că sunt lucruri extraordinar de inteligente, bietul Năsui s-a trezit rege. Cu coroană, cu sceptru, cu tot ce trebuie.

Ținutul Economiei este acel ținut care are grijă ca oamenii din toate ținuturile să facă afaceri bune. Afaceri din care să câștige toată lumea, cu produse și servicii bune, indiferent dacă este vorba despre energie sau despre turism. În general, oamenii din ținutul Economiei trebuie să facă trei chestii:

- să se uite dacă negustorii fac negustorii corecte și nu înșeală oamenii cu prețuri prea mari sau mărfuri prea proaste.

- să ajute negustorii buni să se promoveze astfel încât să vândă cât mai mult, eventual în țări cât mai îndepărtate

- să ajute oamenii tineri și deștepți, cu idei bune, să-și pornească negustorelile la care visează.

Atât.

Din păcate, bietul Năsui nu a știut toate astea. Și a început să taie și să spânzure, ca prostu', în tot ținutul. Și din tot ce nu i-a plăcut în Ținutul Economiei, a început să taie Promovarea, motivând că mai bine făcea investiții. Dar Ținutul Economiei nu are de ce să facă investiții. În ce să le facă? În ștampile? În termopane pentru castel? Ținutul Economiei nu are afaceri proprii, doar promovează afacerile altora. El este, prin definiție, un Ținut al reglementării și promovării, nu o negustorie în sine.

De fapt, Năsui era nemulțumit că de promovarea afacerilor se ocupa un negustor. Un anume negustor. Iar asta se întâmpla pentru că oamenii din Ținutul Economiei sunt o colecție de oligofreni patentați și hoți, care nu sunt în stare să facă nimic singuri și de-aia angajează un negustor să le facă treaba.

Din păcate, în loc să oprească negustorul din a mai face negustoreli ciudate și în loc să pună oamenii din Ținutul Economiei să-și facă treaba pentru care sunt plătiți de oamenii din alte ținuturi, prostul de Năsui a decis să oprească Promovarea. Iar efectul - deși idiotul crede că face economie - va fi că negustorii din toate ținuturile vor vinde mai puțin. Și atunci Ținutul Economiei va primi mai puțini bani. Iar Năsui va fi considerat un rege de căcat.

Și-am încălecat pe-o șa și nu ne mai facem bine cu cretinii ăștia.

 

 

Tu ai avut ierbar? Eu da. Am fost pus, la școală, să fac unul, în clasa a 5-a. M-a prins atât de tare încât am mai făcut câteva, până am ajuns la liceu. Aveam și un coleg și o colegă, cu care concuram, care are cel mai voluminos ierbar. Ajunsesem să-mi rog prietenii care mergeau la munte sau la mare să-mi aducă ferigi, alge, etc, ca să am cel mai tare ierbar. Dacă-mi aduc biner aminte, cred că uscasem și presasem inclusiv o plantă din acvariul unchiului meu.

Inevitabil, comparând plantele culese și presate cu cele din atlasul botanic, am învățat denumirea și uzul potrivit pentru vreo sută de plante. Acum nu mai știu mai mult de 20, dar tot știu mai multe decât aproape orice copil din țara asta, pentru că niște imbecili care au condus Educația au decis că ierbarul școlar nu merită atenție. Asta deși merită. Mai ales acum, când am devenit cu toții conștienți de valorile nutritive și/sau medicale ale unor plante. Din pacate, acum suntem niște botaniști exclusiv de Carrefour. Dacă ne scoți pe câmp să ne culegem plante ne otrăvim cu toții.

A mai avut un efect ierbarul ăla. Tot încercând să identific, zilnic, ce-am cules, am aflat și care plante sunt rare, și care sunt nocive, și care se înmulțesc ușor sau cât de greu e să le faci pe altele să crească. Iar asta mi-a folosit mai mult decât pare, n-a existat plantă de ghiveci pe care să pun mâna și să n-o salvez (inclusiv un frangipan, o plantă răruță pe la noi, cu rădăcina căruia a mea a venit din Bali, în geamantan, 20 de ore. Ghici cine a separat lăstarul ăla în trei, obținând trei ghivece cu frangipan?

Al treilea efect pozitiv al ierbarului a venit chiar recent, în ultimii cinci ani, când m-am apucat de recondiționat / bricolat / upcycling. Ghici cine a știut să preseze, usuce, lipească, monteze plante uscate într-un mod durabil, în decorațiuni?

Whatever. Pentru cei care, ca mine, au apreciat dezvoltarea personală în domeniul naturii prin exercițiu, nu doar prin lecturi și consum, am postat pe youtube un ierbar. Cum arată, cum se făcea, la ce folosea, cum se poate face și acum. Fie să vă fie de folos măcar pentru a arăta copiilor cât de mișto este acest hobby. 

Mă adresez aici în primul rând primarului de comună și/sau oraș mic, mai ales atunci când localitatea este străbătută de un drum național. Ești un cretin dacă investești în asfaltul de pe carosabil și nu în cel de pe trotuare. 90% din mașinile care trec pe carosabilul ăla nu aparțin votanților tăi, dobitocule. Trotuarele, însă, sunt folosite în proporție de 90% de oameni pe care cel mai probabil îi cunoști personal și care abia așteaptă să se care din locul ăla, sătui să fie mereu uzi sau murdari pe picioare. Sătui să nu se poată plimba, cu o femeie frumoasă și dichisită. Sătui să nu aibă unde scoate un copil mic la plimbarea zilnică. Sătui să folosească doar în curte o bicicletă, o trotinetă, role sau un skateboard. Așa că pleacă, toți, în locuri unde noroiul e o raritate, nu un dat. Tu rămâi cu cei bătrâni și cu cei care n-au nici o problemă cu mizeria, de obicei niște lepre bețive. Rămâi fără forță de muncă profesionistă (deci pula investitori), fără tineri (deci pula natalitate), fără copii (deci pula viitor) și ajungi celebru, la fiecare câteva săptămâni, când cineva sătul de noroi a decis să meargă pe carosabil și a murit ucis de o mașină, așa cum tu ucizi localitatea aia, dobitocule, cu tâmpeniile tale.

Așa că fă trotuare. Rapid. Că s-a făcut 2021, în pula mea.

Acum cinci ani, scriam pe blog despre o tipă, inginer de foraj disponibilizată de OMV Petrom când s-a dus la vale prețul petrolului, care deschisese o cafenea în Ploiești. Un demers făcut de una singură, mai degrabă cu entuziasm și cu trezit la cinci dimineața decât cu bani, deși franciza a costat-o destul. Sincer, eu credeam că asta va fi tot și că Alina va îngroșa rândurile celor au o afacere care generează cel mult un salariu foarte mare.

Am subestimat-o. Doi ani mai târziu, Alina mai deschide o cafenea 5ToGo, în zona de nord, pe Republicii. Apoi încă una, în campusul Universitatii din Ploiești. O idee care nu s-a dovedit a fi grozavă după ce a venit pandemia iar studenții căminiști s-au cărat acasă. Așa că Alina și-a luat cafeneaua și a amplasat-o în parcul Olimpia, din centrul Ploieștiului. Iar apoi a venit pandemia.

Țin minte și acum că am sunat-o și i-am zis: "nu închide, vinde cafea făcută la geam, vinde cafea la pungă, apucă-te de livrări, pentru că asta o să dureze și o să schimbe în profunzime obiceiurile de consum, dacă dispari acum s-ar putea să dispari de tot". Dar temporar, tot a trebuit să închidă. Cafeneaua din Parcul Olimpia oricum nu mergea bine decât în sezonul cald. Vânzările micii rețele s-au dus în cap, pentru că elevii - care constituie grosul clienților, au rămas acasă să (nu) învețe online. Finalul anului trecut a venit cu două noi probleme. S-a trezit și cu presiuni de la proprietarul spațiului în care funcționa cafeneaua din centru. Apoi s-a trezit că trebuie să supravegheze mai mult decât și-ar fi dorit operatorul unei alte locații francizate din Ploiești (Brico Depot) pe care ea nu putea s-o opereze din cauza lipsei banilor. Părea că pandemia o să ia cu izoleta visul de antreprenor al Alinei.

Faza e că Alina are printre calități tenacitatea. A decis să închidă în sezonul rece cafeneaua din parc, a schimbat oamenii la cafeneaua de pe Republicii, a căutat un spațiu nou în centru și o sursă de bani pentru relocare. Le-a găsit pe toate. Un spațiu mai mare, mai central. A preluat și cafeneaua cu probleme, de la Brico Depot. A semnat si pentru un credit BT Mic, mai scump decât cele obișnuite, dar care a venit extrem de rapid. Și a mai găsit ceva: (încă) o franciză de food. Mai exact: de mici și bere pentru copii. 

Paranteză: știți care este cel mai vândut meniu de food din România? Nu, nu shaorma. Nici ceafa cu cartofi prăjiți. Cum? A zis domnul șofer, din spate "mici cu bere"? Aveți dreptate. Berea și micii se vând în cantități impresionante în România, indiferent de sezon, starea vremii, context economic.

Acum gândiți-vă: care sunt micii și berea copiilor? La ce mâncare reacționează pozitiv copiii, indiferent de vârstă, educație, oră, anotimp, stare de spirit?  Nu știți? Nu sunteți de aici? Ok, vă spun eu: la cereale cu lapte.

Noua afacere a Alinei este un bar de cereale cu lapte. Un Cereal Bar, sau, cum scrie pe firmă, un Cereal Crunch Bar. O franciză adusă din SUA, cu cereale mai sănătoase decât ale noastre (au termenul de valabilitate foarte mic), de la branduri care nu se găsesc în magazinele noastre.

Povestea e foarte simplă: vii la bar cu una-două bucăți copii, îi pui să aleagă ce cereale vor, cât de mare să fie porția și îi întrebi dacă vor ca laptele să fie colorat. Având de ales între 100 de feluri de cereale și șase culori de lapte poți obține niște castroane extrem de atractive pentru un copil. iar asta se întâmplă deja, barul pentru copii al Alinei e destul de aglomerat în anumite perioade ale zilei. "În ziua deschiderii abia am făcut față asaltului de mămici cu copii. Seara, când am văzut că am avut încasări de 3.000 de lei, m-am mai liniștit, pentru că nu reușeam să-mi iau gândul de la creditul de 30.000 de euro".

Nu am gustat nimic din ce-are Alina pe rafturi, pentru că cerealele cu jumări de porc lipsesc din meniu, iar lapte beau doar dacă mă otrăvesc. Dar am văzut și o droaie de adulți la mesele alea, plescăind fericiți și comentând că-i bun, că-i crancii, că pula mea, că astea-s vegane, astea-s cu chinoa și cu moțuri de bască, mă rog, știți cum fac hipsterii când ies în oraș.

Și chiar dacă o să rămân probabil pentru restul vieții client al zonei din dreapta al barului, unde se află espressorul cu cafea, nu pot să nu remarc ce idee mișto este asta, a unui bar pentru copii și ce bine i-a ieșit Alinei amenajarea.

Știu, acum s-ar putea să te apuce nu doar starea "să mă duc și eu, să văd cum e", ci și invidia pentru o tipă care are 3 cafenele și un cereal-bar. Să vezi doar succesul fără vă vezi cum s-a ajuns la el. Te rog, recitește ce scrie mai sus. Alina a făcut un credit ca să-și salveze afacerea de la un faliment lent și dureros. Faptul că a avut abilitatea să o și dezvolte, nu doar să o salveze, face diferența între ea și un antreprenor din horeca care se vaită zilnic că pandemia i-a frânt aripile cu care tocmai zbura spre infnit. Iar dacă ești sănătos la cap și nu vezi în succesul altora cauza insuccesului tău, îți recomand să-ți iei odrasla și să mergeți împreună la barul pentru copii. De când n-ai mai băut o cafea în timp ce copilul îți pleoscăie fericit, ignorându-te complet? A, știu. De când vă duceați la McDonald's, unde el mânca niște chestii complet nocive iar tu îți spuneai "e ultima oară când îl aduc aici". 

Cereal Crunch Ploiești se află în zona centrală a Ploieștiului, în zona pietonală a fostului restaurant Dealu Mare, la doi pași de Vodafone Shop și librăria Humanitas. E deschis și în weekend, iar dacă vrei să faci aici o petrecere pentru copii (în limitele pandemice, desigur) la care să nu se servească, ca peste tot, "piept de pui cu cartofi prăjiți", ai ales locul perfect. Faza e că trebuie să vorbești din timp cu Alina, are tot mai multe cereri de felul ăsta. Și, da, face livrări pentru acasă. Ai linkul mai jos

Ne vedem acolo. Eu la cafea, tu la ce vrea mușchiul tău.

Linkuri utile: Cereal Crunch Ploiești     Alina     primul text despre Alina    livrari prin Food Panda

Dacă ai despre Maramureș o imagine făcută din videoclipuri atent montate și imagini prelucrate în photoshop, văzute pe net, te asigur că ai o imagine falsă. Maramureșul ăla a murit. Prea mulți imbecili aflați la conducerea județelor care îl compun și prea mulți oameni lipsiți de viziune la conducerea țării au făcut ca acel Maramureș să nu mai existe. Nu mai vezi o stradă fără o vilă portocalie de căcat, nu mai vezi cinci pensiuni fără ca a treia să aibă gresie în curte și balustrade de inox, nu mai treci pragul a trei localuri fără ca unul să-ți ofere pizza, șnițel de pui și cartofi prăjiți, ca în orice cârciumă de căcat din Sinaia.

Daaaar. Un mare dar, atenție, vă rog. Chiar dacă nu mai este opulent în tradiții, decoruri idilice și șocuri culturale, Maramureșul rezistă pe ici, pe colo. Așa că dacă vrei experiența aia autentică, trebuie să-ți faci lecțiile. Să te uiți pe booking și pe tripadvisor, să verifici ce ți-a plăcut pe site-uri și pe pagini de facebook, să suni, să pui întrebări și să faci un itinerariu. Altfel ți-o furi și nimerești la meltenii care imită ce-au văzut de la Posada încolo.

Eu am avut noroc. Pisi și-a făcut lecțiile la modul excepțional și a ales o cazare supermișto, niște locuri mișto de văzut, de închinat, de dat cu placa, de călărit, de văzut cum merge mașina la deal, etc. Împreună am găsit și singura cârciumă cu mîncare locală din orașul aflat acolo unde se bate harta în cui. În cele cinci zile petrecute în Maramureș, nu m-am plictisit nici măcar o oră și am avut o singură experiență nasoală, care a durat cinci minute și de care m-a durut în cot imediat după.

Și totul a plecat de la cazare. A mea a ales Călinești ca bază de operațiuni. Și a avut dreptate. De la Călinești, orice punct de atracție din Maramureș e la maxim o oră de mers cu mașina. Localitatea aia e cumva în epicentrul turismului local, deși nu pare că primarul sau președintele Consiliului Județean au habar de asta. Din Călinești, a ales pentru cazare Casa din Susani. Și a ales bine. Am dat de o familie tânără, mișto, atentă la noi (dar fără slugăreală ipocrită), cu care ne-am înțeles de minune. Sigur, am contribuit și noi la relația bună. Adică le-am zis din prima seară să ne facă de mâncare ce vor ei, dacă e cu specific local și dacă e făcut din chestii care NU provin de la magazine. De curățenie și căldură n-a fost cazul să aducem vorba, că le-am avut din plin în căsuța maramureșeană adusă de la mama dracului și montată inteligent în curte, în jurul unei case normale, cu circuite normale, cu baie normală, etc. 

De mâncare n-o să zic mai nimic în afară de:1. am mâncat tot ce ne-au gătit. 2. nu de puține ori am cerut refill la farfurie.

De cazare, chiar dacă în prima dimineață m-am uitat urât la patul ăla cu saltea concavă ca o bărcuță, din a doua noapte a fost amuzantă alunecarea aia spre centrul patului. Chiar mă gândeam că pentru cuplurile cu probleme patul ăla e o minune. Puteți să vă culcați oricât de supărați, fiecare pe o margine de pat, vă veți trezi unul în brațele altuia, pe fundul bărcii, ca să zic așa. Nu le-am zis nimic gazdelor despre saltea pentru că nu m-am simțit păcălit. În fond, am plătit pentru patul ăla mai puțin de jumătate din cât am plătit ultima oară la o pensiune din Sinaia.

Așa că nu te duce la oamenii ăștia din Susani dacă vrei saltea tip Marriot. Nu te duce nici dacă mori câteva zile fără banane, pizza, consomme de pula mea sau reducție de morții mă-tii. Du-te la pensiunile alea despre care am scris mai sus. Alea cu lei la poartă, cu fier forjat, cu pavele, marmură, chestii aurii. O să te îndoape cu Metro și Kaufland și o să-ți fie bine ca acasă, gâtul mă-tii de idiot. Apropo, așa ai făcut și în Bali: le-ai cerut sarmale și manele? Când ai fost la Operă, ai strigat din sală că nu înțelegi ce cântă grasul ăla? Când te duci la McDonald's ceri ciorbă de burtă, retardatule? Și atunci de ce când te duci în Maramureș ceri somon fumee? De ce, mă?

DISCLAIMER 1: Dacă plănuiești să te duci cu copiii în Maramureș iar tu spui copii unor monștri pe care i-ai educat cu tableta și cu care nu faci nimic spunând cu emfază că îi lași să se exprime liber, futu-ți parentingu' mă-tii, du-te tot la pensiunile alea din plastic și rigips. Acolo psihopații ăia mici și needucați nu pot omorî gâini, nu pot da cu pietre cât pumnul după pisică și nu pot sparge sau rupe obiecte vechi de sute de ani, puse în jurul vostru în semn de respect pentru banii cheltuiți, nu ca să vă umpleți viețile de căcat cu distracții sinistre, familie de decerebrați ce sunteți.

DISCLAIMER 2: Așa cum vă rog periodic să nu mai comandați prin Glovo, Fut Panda și alte mizerii de aplicații, care iau comisioane și de 35% localurilor a căror mâncare vă place, insist să vă spun să nu mai rezervați și să plătiți cazarea, nicăieri în Romania, prin booking sau alte platforme similare. Informați-vă pe unde vreți, dar când treceți la acțiune sunați la locul dorit, cereți un cont, plătiți direct. Nu mai plătiți javre care jefuiesc, pur și simplu, micii antreprenori și se pupâ bot în bot cu marile rețele de turism, acolo unde o salată costă cât o noapte de cazare în Maramureș.

Nu uitați să căutați, fiecare, Maramureșul care vă place și în care puteți rezista câteva zile fără să cereți ravioli (asta am auzit-o cu urechile mele, la niște turiști). O să vă placă descoperirea lui, chiar dacă nu e ușoară iar autoritățile pulii mele nu fac nimic să dezvolte turismul. Cum am zis și în titlu, Maramureșul e ca o fată cuminte pe care o găsești greu din cauza puzderiei de fete rele pe vrei doar să le fuți și să le uiți. Dar și când o găsești... îți vine să o iei acasă. De exemplu, eu am scris textul ăsta doar după ce am rezervat (de fapt am rezervat o pulă, tot pisi s-a ocupat), pentru la vară, o nouă vacanță de câteva zile. Să nu cumva să dați buzna la casa din Susani și să nu mai găsesc loc. Că vreau să-mi iau laptopul și să scriu în grădină, cu afinata într-un buzunar, horinca în celălalt, gogoși făcute de Marioara într-o strachină și pisica la picioare.

Preț de vreo 12 minute, despre același subiect, un video ce include și o filmare de la căsuța descrisă mai sus. Dacă-ți place ce vezi, nu ezita să te abonezi la canalul meu de youtube.

 

Când am deschis scrisoarea din anii 70 am crezut că tipa i-a scris unui tip pe care l-a cunoscut cu 24 de ore în urmă, atât părea de îndrăgostită. Pe urmă am observat că albumul foto care însoțea scrisoarea conținea poze cu cei doi făcute și cu 20 de ani înainte de scrisoare. Deci e posibil să iubești atât de intens pe cineva timp de 20 de ani. Wow.

(propoziția din titlu îi aparține lui Ion Băieșu)

Cumpănașu. Ultima frontieră a comunicării.Un tip extrem de abil în a-și construi o reputație, dovezi fiind și CV-ul lui, și parcursul lui în mass-media. L-am validat cu toții pe Cumpănașu, cu tot cu excese, când lua apărarea acelor fete violate și ucise de dementul de la Caracal, pentru că, în sinea noastră, toți eram de acord că un monstru ca Dincă nu trebuie tratat de sistemul juridic ca o ființă umană, ci eutanasiat ca o fiară nocivă. Abil, cum ziceam, Cumpănașu a sesizat rapid avantajele celebrității. A înțeles că 100.000 de view-uri pe facebook se pot transforma rapid în bani, uși deschise către influenții momentului, putere. Nu întâmplător nici un politician nu se ia de el. De ce s-o faci, când tu poți să-l înjuri de 200 de like-uri și el te poate lăsa, răspunzându-ți în același mediu online, fără 30.000 de voturi? Nu mă mir nici că a migrat pe TikTok. Facebook are prea mulți algoritmi care te pot opri din comunicare. TikTok, în schimb, este Vestul Sălbatic, dacă ai un "cal" bun și destule gloanțe în "pistol", te poți alege cu o halcă mare de teren.

Din nou, vorbim despre bani, influență, putere. Pentru că din TikTok poți face o pălărie de bani indiferent dacă ai creat conținut de calitate sau nu. E o rețea mare, cu peste 500 de milioane de utilizatori, în mare parte de 12-20 de ani, disperați la propriu să petreacă timp online și să devină o monedă pentru creatorii de conținut. Cum faci bani din TikTok? Foarte simplu. Postezi clipuri muzicale, faci lip-singing, dansezi. Nimic greu. Vedeta TikTok de anul trecut, o cântăreaţă de 17 ani din SUA, are 38 milioane de fani, a strâns 2 miliarde de like-uri și câștigă cam 0.005 dolari pentru fiecare vizualizare a unei postări publicitare. Numărul mare de fani îi permite un câștig mediu de 190.000 de dolari per postare publicitară. Dacă monetizezi deja pe youtube, poți posta pe TikTok spoilere cool promovând conținutul tău ca să-ți atragi acolo un public nou. Din vară TikTok urmează modelul YouTube și plătește direct creatorii populari ai platformei, având drept condiții doar să ai peste 18, minim 10.000 de urmăritori și să fi cumulat cel puțin 10.000 de vizualizări în ultimele 30 de zile doar prin postarea de conținut original care nu încalcă termenii platformei. La valorile astea, primești cam 1 euro pentru fiecare sută de mii de vizualizări.

Fix asta face Cumpănașu. Își crează un public care, pe viitor, îi va aduce sume importante de bani și care, momentan, îl plătește mulțumitor. Cu cifrele de mai sus în calcul, pot estima, fără să greșesc foarte mult, că Alexandru Cumpănașu face între 10 și 200 de euro pe zi. Adică minim 3.000 de euro lunar. Suficient cât să pară foarte interesat de mediul academic, de politicile statului român, de problemele reale ale societății. Sincer, mie mi se pare doar foarte interesat de bani. Și România de azi îi permite să facă asta.

1. Nici un profesor român nu este atât de cool încât să se "coboare" la nivelul elevilor săi, să facă live-uri cu ei pe TikTok. Din contră, profesorii noștri refuză lecțiile online, se opun înregistrării lecțiilor online, vor laptop ca să nu-l folosească pe al lor, nu vor să-și ofere cunoștințele dacă nu le plătești meditații, nu-i pupi în cur și nu-i tratezi ca pe un stăpâni ai copilului tău. 
2. Nici un influencer român nu are curaj să-și facă un cont pe TikTok și să spună "dragi copii și tineri, vedeți că ce vă învață Cumpănașu e nociv din motivele 1, 2, 3". Pentru că asta l-ar face nepopular. Pentru că pe TikTok sunt doar copiii care-l adoră pe Cumpănașu, nu și părinții care-l detestă.
3. Nici un politician român nu are interesul să vorbească live cu electoratul lui de peste 4 ani. Dimpotrivă, un politician român nu știe cum să se ascundă mai bine, timp de patru ani, ca să poată părea neprihănit când vin alegerile. Să facă atunci o primă impresie bună, nu să ai timp să vezi cât e de javră.
4. La urmă, dar deloc în ultimul rând, pentru că suntem o generație de părinți proști. Ne lăsăm copiii să facă ce vor în mediul online, chiar dacă asta le dăunează grav. Îi lăsăm să consume jocuri violente, obiceiuri nesănătoase, să-și cultive violența și cinismul, să se sexualizeze accelerat și prematur și să rămână complet nepregătiți pentru offline.

Pe scurt: Cumpănașu a devenit foarte influent pe TikTok exact așa cum Sorin Ovidiu Vântu confiscase economia în anii 90: in absența noastră, a tuturor, și în absența unui stat puternic, capabil să sancționeze derapajele de orice fel. Iar soluția nu este interzicerea lui Cumpănașu pentru că niște vremelnici deputați și senatori nu-l plac, pe mine mă disperă ăștia cu interzisul oricăror forme de exprimare publică. Soluția e să-i faci publicul mai deștept decât este. Momentan, Cumpănașu are 519.000 de followeri români de 12-20 de ani. În marea lor majoritate, sunt niște copii naivi sau pe care nu-i ascultă nimeni. Dacă închizi contul profu'online nu-i vei face mai deștepți pe cei 500.000. Își vor căuta alt influencer și vor rămâne la fel. La fel de proști. Alexandru Cumpănașu nu ți-ar putea "spăla pe creier" copilul dacă tu n-ai fi un părinte de căcat. Să-l interzici pe Cumpănașu, ca măsură reparatorie, este ca și cum ai interzice ninsoarea pentru că nu ai tu cauciuri de iarnă.

Dacă ai citit textul ăsta și ai un fiu sau o fiică cu cont pe tiktok, acum e momentul să duci momentul bun până la capăt. Cere-i telefonul, uită-te pe cine urmărește și ce fel de conținut urmărește. Nu-i șterge aplicația, nu-i bloca creatorii de conținut. E suficient să discuți cu copilul dacă observi că are un consum de continut inadecvat vârstei lui. Să afli de ce o face și ce crede că va obține. Fă asta, periodic, cu calm și cu înțelegere până ajunge să se consulte cu tine. Dincolo de toate, copilul trebuie să înțeleagă că, din toată omenirea, tu ești singurul care-i vrea binele fără să vrei să i-l iei vreodată.

Luni, 4 ianuarie, de la ora 20.00, mă vedeți la Digi24 într-o intervenție pe tema asta.