M-am uitat și eu, ca toți ceilalți proști posesori de acte de identitate românești, pe proiectul online al premierului Ciolos. Mi-a plăcut mult, seamănă cu ce făceam eu în clasele 1-8, când ne puneau ăia, la școală, să facem o compunere având ca temă lupta pentru pace. Sigur, premierul a scris mai mișto, dar, nici eu nu eram un fraier, desenam de fiecare dată câte un porumbel care duce o rachetă nucleară ruptă, în cioc.
Iar eu aveam o scuză. Aveam 12 ani, nu răspundeam pentru destinul nimănui, treaba mea era să învăț și chiar învățam. Din perspectiva asta, domnu' Ciolos e la revedere, pentru că treaba lui e să conducă, punctual, țara asta, în fiecare zi, nu să scrie eseuri emoționante pe net. Oricât de tare și de mare vi s-ar părea acest băiat, e doar un prăpădit de director executiv al firmei România SRL, care nu va reuși să iasă din planul de reorganizare judiciară atâta timp cât dom' director Ciolos o arde cool pe net în loc să facă management.
Exemplu:
Pe ro100.ro, premierul zice așa: "La 100 de ani, românii merită un stat puternic, reformat, cu o administrație competitivă, profesionistă, deschisă, pentru oameni. Este nevoie de o reformă profundă a administrației și de crearea unui corp administrativ competent, integru. Respectul pentru cetățeni trebuie scris în ADN-ul administrației. Doar în felul acesta administrația va inspira încredere și respect".
În lumea reală, lucrurile stau așa: un prieten ajunge, zilele astea, la Judecătoria Ploiești, având nevoie de o încheiere de ședință. La registratură, i se spune să facă o cerere și să achite taxa aferentă la administrația financiară de care aparține. Judecătoria e pe o stradă, administrația financiară e pe cu totul alta. Prietenul meu a ieșit, s-a urcat în mașină, a mers la fisc, a achitat taxa, s-a întors, a completat cererea, a anexat chitanța, a luat hârtia.
Stai, că am uitat ceva. Știți cât a fost taxa? 0,2 lei. Douăzeci de bani. Am și o poză, dacă nu mă credeți.
Ați prins ideea, domnu' Ciolos? Vine omul să fie servit de sistemul pe care-l finanțează, iar sistemul îl umilește trimițându-l la trei străzi distanță ca să achite douăzeci de bani. Și nu vorbim de o problemă care nu poate fi rezolvată decât printr-un proiect de țară pe 20 de ani, dacă-i dai un telefon Prunei, se rezolvă în 24 de ore.
De-aia zic, domnu’ premier: ce-ar fi să ieșiți, măcar câteva luni, din starea asta mistico-patriotică în care scrieți eseuri stupide și inutile, și să vă apucați, în pula mea, să rezolvați niște probleme concrete? Că ne prinde, dracului, centenarul Marii Uniri, acriți complet de miile de mici rahaturi pe care refuzați să le rezolvați, probabil, pentru că sunt prea mici pentru o personalitate atât de profundă ca dumneavoastră.
text aparut pe www.evz.ro
